Paso Doble
Eu poet, tu soprană!
și-un birou mult prea mic pentru noi;
tu, mai degrabă fecioară; eu bătrână cătană,
iar jur-împrejur doar strigoi...
Tu cântăreață, eu bard izgonit din cetate;
cine, oare, și-o fi bătut joc?
eram pregătit absolut pentru toate,
mai puțin pentru tine, iubito, ca să-ți fac în inimă loc...
Cu toate acestea, cărțile sunt atât de bine tăiate
încât, chiar că nu mai merge nimic;
ah, clipe cernute, clipe absurde, drogate,
ce vreți voi e prea mult, ce vreau eu e ca la lozul în plic,
Unde numai trădații de soartă mai câștigă, din când în când
și, de regulă, din doi în doi ca noi acum, de pildă ,
câte-un strop, câte-un pic...
Tu, mai ales, ai câștigat un lup de stepă flămând,
iar eu, ce să zic, o floare cu mireasmă de cer,
cerul nostru deschis, uneori crud, ticălos, inamic...
Și totuși cineva ține cu noi!
Dar cine?
De ce?
Până când?
poezie de Dan Gîju din Jurământ și rugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre strigoi
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre lupi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
- poezii despre droguri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.