Împărţirea timpului

Când mă dizolv în sunete stelare
Sau în câmpiile fără sfârşit,
Chiar soarele se prăbuşeşte-n mare
Să pot renaşte-n grâul încolţit,

Şi simt ţărâna cum mă rupe-n două
Să împlinesc destinul meu tăcut,
Mă usc încet chiar dacă încă plouă
Uitat o veşnicie pe treptele de lut,

Privesc cum turmele de nori se-adună
Şi clipele parcă se rătăcesc,
La începuturi fulgeră şi tună
Din magma timpurilor lujeri cresc,

Mă răscoleşte ploaia de zăpadă
La ceas târziu secundele nu mor,
Se-nalţă-n suflet aripi ce-au să cadă
Reinventând din mers cuvântul dor,

Mă simt pătruns de muzică stelară
Când în volute ample mă-nvârtesc,
În ritm de vals mă voi întoarce-n seară
Să fiu în timpul care-l împărţesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!