Coşmarul vieţii
trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarţă
rod nestingheriţi din nervurile mele
îmi vine cu cerul să mă iau la harţă
curând o să m-acopere o pulbere de stele.
curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh şi-o să mă latre câinii
până voi găşi un drum spre Dumnezeu.
voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând să-l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiţă şi surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.
ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.