Iulie

[file de jurnal afectiv]

nu-mi amintesc iubirea
intuiesc numai siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice cu inima zornăindu-le
silenţios în ritm cu fuga discretă a şopârlelor verzi
oprindu-se mai apoi cât să treacă o pasăre

timpul are o genune pe faţă
cuibul dropiei rătăcindu-şi privirea
într-o lume imortalizată...
eu îţi arăt oameni
lucrătorii aceştia cu ziua
pălmaşii... robii
nu vezi nici măcar
« batic galben »

franjurile îşi derulează întâmplarea
peste coline... peste podeţe...
peste indiferenţele astea ample sfidătoare

în absenţă o mare
îşi deschide înţelesurile

şosele încinse curbează visul
ziduri forestiere... călători sau intruşi
rumeguşul... ţepii drumului... coroanele
toropite de singurătate

spicele îmi ating respiraţia
o copilărie uitată se apropie
obrazul meu lipit de geam roz-translucid
roz-translucid... aproximativ rece
dându-mi cumva senzaţia de viaţă
în această alunecare continuă

vara îşi împinge hotarele
la prima... poate un tramvai
poate... o iluzie

peisajele trec goale

spui că mă iubeai... că încă...

intuiesc numai
siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!