Știi
Știi?
Uneori cred
Că mă iubești
Că am și eu
Un loc al meu
Fie cât de mic
În inima ta
Sper adeseori
Lucruri de care
Îmi este frică
Și mă dor în adânc
Dar le chem
Le aștept
Și le răspund.
Știi?
Mi se lasă uneori
Printre gânduri
Un nor ce îmi
Întunecă privirea
Cu o ceață gri
În care mă pierd
Și mă rătăcesc
Până mă cuprinde
Oboseala
Și nostalgia ploilor
Ce mă îndeamnă
A te iubi fără sfârșit
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.