Lui Eminescu
Când veșnicia-ncet coboară
Sub teiul sfânt ce-l ocrotești,
Lumina ta ne înfioară
Și călăuză-n timp ne ești
Și dintre frunze ruginite
Când stelele lucesc ușor,
Răsar cuvinte amorțite
Să împlinească al tău dor,
Ai fost o lacrimă prin stele
Cu-al tău cuvânt vizionar
Și locul tău este cu ele
La mii de ani de-acest hotar,
A ta poveste e cuvântul
Pătruns în spațiul necuprins
Precum o stea ce-nfruntă vântul
Ai strălucit și ai învins.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre viziune
- poezii despre tei
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.