Un sentiment paradoxal ...
Iubirea nu-i liman, un țărm, ori mal.
De pieptul ei se sparge val cu val.
Ma urmărește-un gând fără popas;
Nu știu de-n voia sorții să mă las.
De ce îmi este rău, când îmi e bine?!
Privesc în ochii tăi, mă văd pe mine.
Văd în adâncul sufletului meu,
Atunci când eu sunt tu și tu ești eu.
De ce se zbate-n pieptu-mi un fluture timid?!
De ce obrazul rumen nu-mi e și e livid?!
De ce când la ureche șoptești vorbe de dor,
Sufletul meu, în pripă, se strânge temător?!
Mă uit la partea goală din pahar,
Dar văd doar jumătatea cu nectar.
De ce defectele-ți nenumărate
Le trec la calități, nu la erate?!
Răspunsul e că dragostea e oarbă,-
Adulmecă nectarul ce-o să-l soarbă.
Mi-ești drag așa cum ești și n-am ce spune.
Iubirea e durere și minune.
Chiar de-i un sentiment paradoxal,
O să mă las purtată de-al ei val.
Și de o fi s-aud chemarea firii,
Să mă-ncălzesc la flacăra iubirii,
Să-mi sufle-n pânze vântul fericirii!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre vânt
- poezii despre urechi
- poezii despre paradox
- poezii despre ochi
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.