* * *

foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.

îl înşelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome şi incomplete
ale dualităţii.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
îşi multiplica rezistenţa orgasmic
la catalizatori.

răul e o ştiinţă
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi aşezam în retorta cenuşie
prezentul acela instabil
doar ca să-mi termin inteligent
mişcările de amantă
în halat de uraniu.

cobaiul murea clinic,
experimentele se dezdumnezeiau
pe metalul rece,
eurii nu mai erau de ajuns,
aşa că foloseam înlocuitori de senzaţii
pentru resuscitare.

azi-dimineaţă mi s-a epuizat imperfectul,
am ieşit obosită din laborator.
în anticameră, pe o bancă de plumb,
bărbatul mă aştepta
să îmi dau jos
mănuşile preacurviei ştiinţifice
şi să mergem acasă.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!