Fascinația adolescenței
Nu știu cât de tare te-am plăcut,
dar ochii tăi aveau un soi de hipnotiză -
- Hai să plonjăm în adolescență, mă îndemnau,
Copilăria ne-a rămas prea mică,
pe celălalt mal ne așteaptă viața
cu toate comorile sale!!!
Am închis ochii și am plonjat
alături de tine,
în primul an de liceu,
acolo în banca a doua
printre ecuații chimice și logaritmi.
Nici azi nu știu cât de tare te-am plăcut,
știu doar că acei ochi
străluceau ca boabele de rouă
aprinzând în mine roiuri de lumini...
Alături de tine mă simțeam transpus
pe muchia unui munte,
acolo unde aerul este întotdeauna rarefiat;
Ochii tăi făceau să dispară spinii
de pe manualul de geometrie analitică
și acreala profesoarei de latină
și toată încordrea dureroasă
din perioada tezelor...
Nici n-am observat când a trecut adolescența,
ochii tăi aveau dreptate:
pe celălalt mal ne-a întâmpinat viața
cu promisele sale comori
de care amândoi eram flămânzi.
Nu știu cât de tare te-am plăcut,
dar hipnoza ochilor tăi mari
mă face să mai văd și azi
doi copii ce se aruncă în valurile vieții
fascinați de tot ce li se-ntâmplă.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre adolescență
- poezii despre viață
- poezii despre comori
- poezii despre trecut
- poezii despre rouă
- poezii despre profesori
- poezii despre prezent
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.