Te mai caut
Un vânt rătăcit, zănatic, zvâcnește
Prin crengi prea tinere, prea crude,
În urma-i un blestem bombănește
Puzderia rănită, însângerată, de dude.
Harnice gânduri se întorc grăbite,
Zumzăind ca și albinile-n prisacă,
Îmi rănesc tihna cu schije înălbite
De o vină neîmblânzită și posacă.
Streașină ochiului, o noapte, îmi pun,
Cu îngeri și stele zburând în armonie,
Să nu mai simt răsărituri ce apun
Și moartea-n amurg, a zilei, în agonie.
Plumbu-i topit de o oră a tristeții,
Amintirea scapără amnarele în noi,
Când se piaptănă lumini despletite
Cu păduri îngâmfate, de pini și de foi.
Te caut în mine, te caut și înafară,
Scormonind cenușa să dau de scântei,
Te caut în finalul, cel grăbit, de vară,
Când dorul îmi ninge florile de tei.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tei
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.