Jucători de-a baba-oarba
[Pentru amintirea unui tânăr care a plecat...]
cândva, frate Alexandru,
și pe noi
or să ne arate-ntr-o fotografie
plină de amprentele copiilor,
bărbieriți, liniștiți, cu un zâmbet neșters
pe față,
când din noi vor fi crescut demult
narcise și ghiocei pentru albine.
dar trebuie, așa se cade,
să râdem în fotografii.
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.