Să mori. Rănit din dragoste. De ceaţă

avea mâini mici tandreţe şi pisici
în preajma ei m-am simţit ca niciodată acasă
dar poeţii ăştia sunt duşi cu capul
nu ştiu să stea înţelept inocent şi copil

ca ursuleţul Jimmy din grădiniţă la azil

vor tot şi se trezesc cu nimic
după care se miră
că totul s-a isprăvit

uite avea mâini mici îi spuneam
Mânuţe într-o zi
minunăţiile astea două
o să mă omoare
nu te supăra
eu nu te merit şi nu te mint
sunt cel mult dobitocul tău
mic şi nenorocit

cum să vă spun ne simţeam
în cădere liberă
incontrolabili
pe contrasens
şi nu meritam
chiar nu meritam
ce avea să urmeze

acum nu mai e între noi
nici măcar omenie
ce să vă desenez amiciţie
sau cea mai incredibilă
urmă de dragoste

am ajuns un străin
mai mult mort decât viu
am slăbit ca umbra unui câine
alungat de peste tot
şi ceaţa mă năruie
cu o frumuseţe
de nimicnicie

e bine Mânuţe
spune-i lui Jimmy
să stea cuminte
iubim sau dă-ne-n pisici
şi numai amintirea noastră ne mai ştie

dar eu te voi iubi cu ardoare
deşi mi-eşti pierdută
tot simt cum ochii mei
închişi de depărtare te sărută

şşş acasă în linişte
în simţuri uitate

nebună de vie

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!