E-o altă întrebare ...

Cât te iubesc? Nu mă-ntreba, iubite,
Nu pot numi măsuri ce-s nesfârşite!
Aş vrea să nu ai pic de îndoială,
Iubirea mea-i smerită, nu e fală.
Cum te iubesc? E-o altă întrebare:
Ca valul ce mângâie ţarm de mare,
Ca munţii ce pe braţe saltă cerul,
Ca inima iubindu-şi temnicerul,
Ca zarea unde cerul şi pământul
Cu un sărut semnat-au legământul,
Ca zorii zilei după-o lungă noapte,
Ca dezmierdări printre grăbite şoapte.
Iubirea mea-i sfioasă şi tăcută,
De nepătruns, de neclintit redută.
În pieptul meu, doar patima se zbate,
Cu sufletul în chingi de timp uitate.
Şi te-oi iubi-n credinţă, cu tărie,
Până ne-om pierde urma-n veşnicie...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!