În cripte-a sfârșit visul
Afară-i toamnă, soare,
Dar tot mai greu respir,
Când dau să ne-mpresoare
Cruci, gropi în cimitir.
Suit-au la cer îngeri,-
Morminte noi se cască,
În văile de plângeri,
Sub frunze ca de iască.
Atâta jale-n suflet,
Prea multe inimi frânte
Și ultimul răsuflet
Al vieților înfrânte.
În cripte-a sfârșit visul.
Tu, abătut părinte,
Ești azi în paraclisul
Ce duce spre morminte.
Te sfâșie durerea,
Te-nfrânge neputința,
Dar iți sporesc puterea
Dreptatea și credința.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.