Prin tot ospiciul slovei
în caldul din păcat mister se coace
cu fruntea omul rece-a necuprinde
când frigul de ființă ni se vinde
din vipia infernului rapace...
cuvinte fără urmă am veninde
în tot zadarul stihului ce-mi tace
în ochi întâmplători de viciu-n pace
de lacrimi Șarpelui a da merinde...
în sângele ce-mi e pătat de vină
de Măr eresuri țipă-n bezne, fierb
și se așază-n Raiul în ruină...
femeie care-mi poposești în verb,
să știi, demența vorbei mi-e vecină
prin tot ospiciul slovei trec imberb...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre șerpi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre verb
- poezii despre vecini
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre rai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.