Mă tot gândesc ades
Mă tot gândesc ades cum ne-ntâlnirăm;
Ne-am înțeles din ochi, dintr-o suflare,
Topindu-ne ca ceara-n lumânare,
Când la lumina lunii ne iubirăm.
Te-am sărutat cu patimă fierbinte...
Tu m-ai privit zâmbind copilărește,
Cu buze dulci, șoptind dumnezeiește,
M-ai îmbătat cu-o mie de cuvinte.
O, vino iar copila mea iubită!
Minunea mea cu părul lung, bălai,
Sămânță în gradina mea-ncolțită,
Îmbobocind ca florile de mai,
De mulți bărbați ai fost mereu râvnită,-
Menirea ți-e-n grădina mea să stai.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.