Cele şapte minuni

Măreţie şi splendoare
De la marile minuni,
Ale lumii trecătoare,
Ne-au rămas de la străbuni.
Cele şapte minunate,
Plămadă de-ndrăzneţ gând,
Peste secole-or răzbate,
Cât pământul e rotund.
Piramide egiptene
Pentru faraoni mormânt,
Ce-n firide criptogene
Mici secrete mai ascund.
Iar in Babilonul antic,
Grădini ce s-au plăzmuit,
Înălţându-se gigantic
Şi-unde flori tind spre zenit.
Regina Semiramida
Din ţărâni le-a zămislit.
Dacă mulţi i-ar urma pilda,
Ar fi doar pământ sfinţit...
Templul ridicat spre slava
Artemisei din Efes,-
Când îl vezi, să-ţi iei zăbava
Să nu te pierzi în eres!
În Halicarnas, mormântul
Închinat lui Mausol,
Îngropat sub jurământul
Răspicat, din oracol.
Prin Peloponez, statuie
Lui Zeus, stăpân pe-Olimp,
Ce tronează cu mânie,
Exilat pentru un timp.
Farul ce tronează mândru
În imperiul macedon,-
Peste vremi, rămas celebru,
Ţine la al lui blazon.
Colosul mareţ din Rhodos,
Făcut din bronz aurit,
Înalţat zeului Helios,
De greci, semn c-au biruit.
Cele şapte minunate
Vor răspândi în eter,
Străluciri de diamante,
Parfum tainic de mister.
Printre vremuri tulburate
Puse-n iscusitul gând,
Peste secole-or străbate
Cât pământul e rotund.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!