Nisipul...
... azi iar ieșit la cimitirul unde ești
un punct constant în plasa spațială
sorb amintirea caldă și domoală
ce se prelinge printre degetele reci
și mi se scurge printre ele ca nisipul
în prizma veșniciei tale
și pripe vechi, monumentale
îți oglindesc în clipa ce se stinge chipul...
poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.