Sunt mortul viu
M-afund în spaima zilelor ucise,
La ceas tăcut, sunt amăgit vremelnic.
Sunt mortul viu, înscris deja-n pomelnic,
Ce-abia-mi urnesc picioarele prin clise.
Doar lacrimi stinse curs-au șovăielnic
Pe chipu-mi palid, înșirând suspine,
Ce-n firul neștiutelor destine,
La pânza timpului țeseau temeinic.
Când umbra-i tot, iar cupa mi-este plină,
Privesc spre orizontu-nsângerat,
Lacom sorbind licoarea anodină,
La carul timpului stau înhămat,
Și-adulmec lung răstimpul de lumină,
Ce setea vieții mi-a astâmpărat.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre spaimă
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.