Pe pragul sufletului meu
Stau pe pragul sufletului meu.
Să pășesc sau nu într-însul oare?!
Nu va fi motiv de întristare,
Rătăcind prin el ca Odiseu?!
Și crezând că le știam pe toate:
Lacrimi, zâmbet, vaiet, bucurie,
Înțeles-am că străin mi-e mie
Cu durerile în el răbdate.
Aș fi sters tot ce a fost și doare
Și-aș păstra seninul liniștit,
Al iubirii fără de sfârșit,
Ce mă încălzea cu-a ei dogoare.
Să fie leac și cine a adus
Ăst cânt de dulce alinare,
Ce râul clipelor amare
Între pământ și cer a descompus?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.