Închinăciune
Haide să-ntindem treptat,
Noi anotimpuri celeste,
Căci vremea cu noi s-a jucat
În epifanii modeste.
Pune-mi în sânge, nectar
Să nu se scurgă doar vina,
Culege-mi din suflet, amar
Să nu-ncolțească ruina.
Și umblă, te rog, mai încet
Prin inima-mi ciungă,
Sunt ere, de când te aștept,
În viața asta prelungă.
Sunt lacrimă stinsă în vin,
Chiar balta de sânge-a poverii
Și brațelor tale mă-nchin
La poarta tivită a verii.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre modestie
- poezii despre jocuri
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.