Mintea este propriul ei prizonier frumos
mintea este propriul ei prizonier frumos.
Mintea a privit îndelung cum luna incendiază
cerul deschizând în amurg cleioase aripi noi
după-aceea cu decență s-a spânzurat, era-într-o după-amiază.
Ultimul lucru pe care l-a văzut ai fost tu în ceasul de-acum bastard
goală printre lucruri înveșmânate,-apoi
carnea ta, animal concis ca o baghetă inventând trasee melodice,
încă la plimbare cu sângele torcând inutil;
sexul tau a chițăit ca un tac pe masa de biliard
auto-testându-se pentru a evita orice posibilă eroare,
în spasme spontane și totodată metodice.
Mintea testează deodată viermi ferestre și trandafiri
mintea râde și-și închide ochii așa cum o fată eșuată-n amintiri
închide palma stângă pe oglindă refuzând să zboare.
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre zoologie
- poezii despre viermi
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sex
- poezii despre posibilitate
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.