VIȚELUL ȘI DIOGENE
Fiul vacii,-abia ieșit,
Ca vițel, dintr-un liceu,
Declarat nereușit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Și-a zis el, că și-nvățat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse niște boi,
Că, ajunși parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Și-a dorit, normal și el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis
La scrutinul următor.
Cu statutul lui cel nou
În mărețul parlament
Din vițel ajuns, deci, bou,
Furând, însă foarte-atent,
Ca și ceilalți, a putut
Să-și procure, chiar urgent,
Tot ce-n minte a avut:
Bani și vilă, evident.
Și atunci, din al său post,
El mugi, cu lung ecou:
"Diogene-a fost un prost
Că n-a vrut să fie bou"!
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre parlament
- poezii despre boi
- poezii despre votare
- poezii despre visare
- poezii despre vaci
- poezii despre prostie
- poezii despre prezent
- poezii despre partide
- poezii despre palate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.