SUNT FEMEIE ȘI RĂZBOINIC
Fluturi gri cad din tablouri și-mi întunecă odaia,
Plâng cu mine visători, ce-mi iubeau ieri poezia.
Ii ucid, și-mi plâng de milă, ce femeie-am devenit,
Strivesc fluturi în lumină, și-nrobesc un alt iubit.
Nu mai vreau să-mi fi aproape, însă depărtarea asta,
Mi-a ucis sub tălpi povestea, și m-a dus din lumea mea,
Pe tărâmuri înghețate unde nu-nfloresc salcâmii,
Iar luminii, îi cresc aripi, înălțate în regrete.
Am în mână o spadă grea și pe piele doar săruturi,
Ce mi le-ai uitat în lumea, unde încă zburau fluturi.
Am ucis ca un războinic toată amintirea mov,
Unde tu m-ai prins de mijloc, și ți-am tremurat ușor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.