Crize
ochiul acesta
unde soluția finală pare stabilită
se cuibărește în cărămidă și lemn
un petic de lut
traversat de siluete deșirate
începuturi și sălbăticii
roșește stingherit
țâșnind
ochiul acesta
unde mă rog cursurilor de apă
nu sunt
spre a fi o femeie
nu sunt
spre a fi o vioară plină de încântare
sau vreo pustietate grozavă
poate nu e vina mea
știi cum sunt oglindirile
răsucindu-se pe călcâie
gonind
ani întregi
germeni ai descompunerii
prin mulțimea de condoleanțe
suplicând iubirea
eu o să chem un taxi
e ridicol
e teribil
e nebunie
să trăiești încă
și să strigi
prinde-o
deschide-mă
strecoară-te înăuntru
găsește lampa și-o goană
peste câmp
un animal cu nume caută mijlocul nopții
o adevărată tâmpenie
în alb și negru
ce și cum
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Cornea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.