Duminici cu mlădițe de vis
Mă intorc în tine
ca într-un vis
în care simți gustul de cireșe amare,
îmi e inima cât o copită de miel
înfiptă în pieptul fraged al iarbii,
când te strig, gâtuită de o lacrimă,
să-mi sulberi norii ce mușcă din mine,
ca înspre seară, îngerii să nu se mai rătăcească
prin matca sângelui meu...
Clipele în care ne-am iubit
le port pe deget, într-un inel din mlădițe tinere,
ale acelei duminici în care eram un trup,
miezul dulce al unui măr copt,
bucata aceea de cer
în care mai atârnă privirea Evei,
ca o pată de sânge
pe o icoană spartă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.