Pecetluirea speranțelor
În orașul plin de istorie
Asfaltul nu se înmoaie,
Prospețimea străzilor
Stă în amiaza timpului.
Falși muzicanți
Cântă cerșetor
Până în gura portului.
Blestemele se întind
Ca un val cu spumele tunse.
Voi cum o să fiți
Într-o liniște strivită
Pecetluind speranțele?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tuns
- poezii despre timp
- poezii despre porturi
- poezii despre oraș
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre istorie
- poezii despre gură
- poezii despre cerșetorie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.