Până la fumuri e focul
el arde acoperișul de paie
din ochii frumoasei colibe
cu pereții strașnici de lut
b o a d i c a
rarefiată este o mare războinică
nu știu de ce își dorește acum
versurile mele peste canalul
mânecii, din
care scoate în ultima vreme
declarații pe de
sine răspundere (?!), cu privirea frumos
ațintită asupra aureolei de fum, pe
care eu, ne
vinovat, sigur nu am nimic
împotrivă să o su-port
b o a d i c a
rarefiată pare că se
luptă acum cu legiunile dacice
din armata romană
din cenacluri și teatre
de operațiuni litera-re:
b o a d i c a
poate fi penetrată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre teatru
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre lut
- poezii despre fum
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.