Singurul martor
Se întorc la mine
toate acele zile biciuite
și voi fi nevoită
să ascund cicatricile
ce stau mărturie
unui timp amputat;
o frunză împrejmuită
cu o lumină difuză
înăbușă ploaia;
de atâtea vise neeliberate,
pântecul imens al nopții
sângerează;
am rămas
singurul martor
nechemat în fața instanței.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.