La balamuc
La balamuc e-o faună pestriță
E lumea la o scară mult mai mică
Și-acolo-s premianți dar și oftică
Intrigi și drame, aur și pojghiță.
Doctori nebuni se-ntrec cu pacienții
Și fiecare crede că-i normal
Totu-i rutină și-un respect formal
Și foarte rar uzăm de intervenții.
Sunt în salonul patru cu celebri
Pitagora, Aristotel și Dante
Alighieri, altfel mare fante,
Și încă doi, nu-i zic, sunt cam funebri...
La masă vin de la saloane bune
Un Topârceanu, cum îl știți, glumeț,
Și Sadoveanu, comunist isteț
Apoi Vadim, chitit să se răzbune.
Nu apucăm încă de farfurie
Că ne trezim cu Pavarotti-n trio
Spărgând timpane cu "O sole mio"
Stârnind ovații dar și o furie...
Când se calmează totul, vine Nașul
Capo di tutti i capi, Corleone
Urmat îndeaproape de Benone
Ce strânge după dânsul covorașul...
Ajungem la desert, și mai apare
Actorul cel iubit, Dem Rădulescu
Și mult prea greu trezit, Crin Antonescu
Neîmpăcat de la parlamentare...
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (4 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre respect
- poezii despre premii
- poezii despre parlament
- poezii despre pacienți
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre iubire
- poezii despre furie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.