Iarbă gestantă
[alfabetul eului în braille]
așteptați-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice
ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului
autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde
acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre spaimă
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre cruce
- poezii despre alfabet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.