Neînvinșii
Cândva am fost de neînvins
Dar ploile au sădit în noi un ochi de apă
Ce viforul l-a înghețat sclipind.
O voce din întunericul de sticlă
Ne îndemna stăruitor
Să nu pierdem a lebedei măiastre urmă
Vis, obsesie sau dar divin precum zahirul
Cu penele-i de azur și foc
Plutind agale, fără griji
Cea veșnic prinsă între două lumi
Aproape că a fost a noastră.
Acum, însă, pierdută este
Pe harta ținutului ce nu există
Acel tărâm în care, noi doi
Cândva am fost de neînvins.
poezie de Alexandru Leonidas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Leonidas. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre voce
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre ploaie
- poezii despre lebede
- poezii despre hărți
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.