* * *
Poemul haotic
al mâinilor tale
mă zidește în ora de vârf
când dorul te țintuiește
de irișii mei verzi.
Desprinde-te de mine
doar când vei simți
că nu-mi mai aparții
cu toate trăirile tale...
Până atunci miruiește-te
în iubirea mea
care te spală de toată singurătatea
și nerăbdarea
de a mă iubi
cu tot ce îți aparține...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre ore
- poezii despre mâini
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.