* * *
lăsat-am amurgul să se prelingă pe coapsele tale
pleoapele îmi atingeau clipele
ușor în noapte
am pășit amândoi și apoi te-ai stins
te-ai prefăcut într-o profundă tăcere
pe care nu o voi înțelege niciodată
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.