Elegie
Cu cele duse ale vieții ceasuri,
Cu cele ce-au ramas, câte-or mai fi,
Încerc să fac balanța la necazuri,
Să trec la socoteală bucurii.
Atins de jarul ultimelor taine
Cum de suflarea unui înger mort,
Aș vrea să urle sângele-n organe,
Să izbucnească flacăra în cord.
Aș vrea ca să te văd zâmbind la față,
Cu rănile-n extaz să te implor
Să-mi fii tu viața întoarsă la viață
Iar de-oi muri să nu știu ca eu mor!
Căci cele duse ale vieții ceasuri
Și cele ce-au rămas spre a mai fi
Nu-mi sunt balsam atâtora necazuri
Și celor de pe urmă bucurii.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Teodor Laurean. [Vezi poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre ceas sau poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.