Aproape de cer
am vânturat cenușa pecetluind regrete
mi-e de ajuns Lumina ca o consolare
pe țărmul amintirii mai zboară egrete
valul nostalgiei m-ademenește-n mare.
timpul toarce firul melancoliei mele
prin cântec de raze cu tremur șoptit
vioara speranței angrenează stele
între pasiuni fericiri am găsit.
străină de-ntuneric Lunii mă confesez
știe să lecuiască rana din cuvânt
e noapte nu dorm poeme condeiez
pe-un munte poetic îmi iau avânt.
pe pajiști stelare vise mari păstoresc
cu roua ierbii crude setea-mi potolesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.