Gânduri și gânduri
Întunericul sufletului, răsfrânge în juru-mi întuneric,
Ziua e neagră, noaptea-I neagră, lumea-I neagră, iarba-I neagră, viața-I neagră,
Pentru mine demult s-a spulberat și scruul visurilor mele.
Gânduri și gânduri se iau la trântă și-mi fură liniștea și somnul.
Îmi fură tihna și odihna.
Dar iată ă în negura vieții mele apare o luminiță ce mă-nfioară.
O, biată luminiță,
Te vei duce și tu pentru a face și mai amară rămmășița zilelor mele,
Te-ai hrănit cu himere,
Ai iubit în disperare cerul și marea,
Fără să privești în jurul tău pe pământ.
Iată-te singur, singur.
E toamnă, toamnă, aproape iarnă.
Deschide ochii mari, trezește-te și privște altfel!
poezie de Lia Maria Gașpar din Gânduri și gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre odihnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.