Ad nauseam

să ne atingem dimineaţa

copacii ca noi
să se înalţe
zebre spre cer pe care trec îngerii

funambulescul umanism
din canalele metropolei,
arterele înfundate şi scrumul
afacerist - ace în perna tuturor
până ce vor fi croiţi,
pe măsură ce poeţii
sunt bieţi de umor -
tăcute
în zâmbetul
nepăsării pacifiştilor,
depărtări cărturăreşti de infarct
plesnind din dorinţe postmoderne
umbrele fracturilor filosofului,
cartof îngrăşat
în pământul şi otrava florilor lui,
strigăte absurde pentru nefiinţă
din prea marea negeneraţie fără chip
în care blândă creşte râvna florii de cireş
de a îndulci lumea în care s-a născut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!