Trei cuie
[golgota harului]
merg nevăzut pe strada principală a poeziei
mă-mbrac uneori în păduri
pentru a compensa deficiența acută de verde din universuri palpabile
pentru acces la graiul nevăzutelor
în trei cuie am bătut limba
în avalanșă respirații binare decantează împărățiile din celulă
chiar fără de cină dar cu taine în buricele
scormonitoarelor degete
tai cu apă lunatică otgoanele gravitației
înghit fructele focului ca pe cuminecătură și mă schimb
în cuvinte
de toate înghețurile
după ce-am contabilizat judicios toate răstignirile ochiului
lumea se botează în sângele meu ca aerul
fără procură
zei sub hipnoză calcă apa neatinsă
a verbului
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre verde
- poezii despre verb
- poezii despre sânge
- poezii despre schimbare
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre gravitație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.