În frica de cuvintele mari
De sub fior tu stih ridici, frumoaso,
Te recunosc a umbră de a toate
De-i ninsă noaptea sub cuvânt ce poate
Rosti a veci sub clipa ce-ai abstras-o.
Prin viața asta ce pășește-n zloate
Voi ține nuntă de tăceri, mireaso,
Sămânța tainei să-ncolțească las-o
Că nudă e minciuna-n geam ce bate.
La facere și moartea ni se naște
Pictând crepuscul pe un zor de zi...
Din poezie când te vei trezi
Găsi-vei oameni fără mas la moaște.
În frică de cuvintele prea mari
Ascult la arborii de vânt flecari...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.