Iluminare
[numărându-mi invers pașii]
să expir magia din centru
(încă mă sperie bulboanele prea roșii)
mișc timpi solitari pe elipsa eului
genunchii scorburoși de căderi
sunt cei mai iscusiți tăietori de chipuri
despart cu un fulger
talazurile sângelui
drum de jăratec șterge nisipul din urme
sorții din flăcări
pe mine din sinele lutos
ispite ca niște putrede fructe se prăbușesc amețitor
îngrașă pământul din vintre
dezleg vânturile arterelor cosmice
mă opresc doar pentru un mic dejun fugar pe bordura zorilor
tarat pe toate meridianele
de pașii sulfurici ai omenirii
idolatru prin programare genetică
privesc printre zăbrele
convulsiile cărnii
umbrele
țin urzeala de haruri în tensiune
până tapetez cu pupile zidurile infinitului
atâtea ținte și o singură săgeată care descuie cerul perfect
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Elena Chindea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre roșu
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre nisip
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.