Chemarea copiilor
Din cauza problemelor adultilor
Ziua Copiilor se amana iar
la un termen la care
copiii, crescand mari, puternici, si tari
Ziua Copiilor este, asa,
un tablou
pictat
de exemplu
de una din ei,
in care
intre doua taramuri
insorite
si verzi
intre care se-ntinde un curcubeu
nu vezi
nici cu felinarul submarinelor lentilelor tale umane
un om
mai de vreun dumnezeu -
nici chiar unul nu vezi!
doar
o corabie
pe care
niste umbre de pescari
de departe
arunca
in
apa dintre cele doua taramuri
atat de albastra, intensa, deasupra,
murdara, parca, de atata cerneala
spre neagra,
o plasa
in cristalul afundelor ape
in care
se prind
micii pesti
dar
nu ca sa-i ridice
sa moara
in dintii
celor
absenti
de pe tarmuri
hamesiti de mancare -
ci doar sa ii apere
de marile
rapitoarele -
dihanii
marine
din stratul de sus, cel inchis...
din josul, atat de deschis...
In plasa
ideilor
numai
au fost prinsi
pestii
care
nu s-au mancat
ei,
pe ei -
niciodata -
harjonitu-s-au in betia bucuriei de apa -
sus,
lacustra,
Insula Fericitilor
si-a ei umbra pe ape,
hraneste
nevazutii ei oameni
cu soaptele
pestilor
mici, mici, mici
din adancul cel fara de frici
Sigur!
Ar merita
toata Marea!
Ar merita
chiar si cerul!
Ar merita
si taramurile
verzi!
Unite!
Intr-o singura copilarie-nteleapta!
Dar,
cine-o sa poata?
Sa ii salveze?
O mare a
Universului
Timpului Lumii,
Intreaga?
Numai tu,
Tata!
Numai tu,
mama!
Asculta in gradinile ei,
cand se joaca,
Copilaria
care striga,
si rade,
si creste,
si care va cheama!
Fara sa stie -
fara chiar sa se teama -
fara nicio umbra de durere, intristare, sau spaima!
poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre copilărie
- poezii despre apă
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre spaimă
- poezii despre salvare
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.