Peripeţiile ouălor de Paşte

De Paşte, aşa-i temeiul:
Obiceiul şi bordeiul.
De-aţi şti ouăle ce-ndură
Scuipi, ca de deochetură.

Mai întai sunt toate fierte,
Mă rog Domnului să-i ierte!
Apoi le trag prin vopsele,
Din creştet până-n pingele.

Pe-altele le-ncondeiază,
Pân' modelu-l cizelează.
Le sulemenesc obrazul,
De arată de tot hazul.

Ori scot vintrele din ele
Gătindu-le cu mărgele,
Că e sărbătoare mare
Şi nu-i loc de eschivare.

Mai la nord, în Bucovina,
Alt obicei, bată-l vina:
Le picură-ncet cu ceară,
Fierbinte şi rumeioară.

Unora, duse cu capul,
Le pun cu forţa ciorapul,
Peste frunze adunate,
Ca să iasă-nzorzonate.

Gătite după tipicuri
Servite-s la mizilicuri.
Nu tu felu-ntâi sau doi,
Când e masa mai în toi.

Trec prin ditamai tapajul,
De când părăsesc cofrajul.
După ce-s gătite-n fine,
Dau peste altă ruşine.

Vai de viaţa lor de ouă,
Le ciocnesc două cu două,
Izbindu-le ca berbecii,
Încercând de-s tari "dovlecii".

Şi-apoi, orice farfurie,
Pare-un câmp de bătălie.
De-a valma-s amestecate
Coji, cu resturi de bucate.

Simţi că te apucă splinul,-
Li s-a împlinit destinul,
Că nu-i cine să demaşte
Odiseea lor de Paşte.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!