Dans în verde ud

Eu v-o spun doar vouă – n-aş vrea să se-audă
C-am dansat azi-noapte cu o paparudă.
Cum a fost? Păi... altfel şi vă povestesc
Tot, cu amănunte, nu vă minciunesc.

Eu, fiind în pană... de-aia, de ţigară,
Zic: "Mă duc, nevastă!". "Vezi că plouă iară!"
"Fir-ar ea de ploaie!" – nu ştiam atunci
Că, prin cea udeală, mă apuc de "munci".

Mi-am luat eu singur-singurel papucii
Şi-am ieşit. Un trăsnet! Iute, semnul crucii...
Cred că asta fuse: până la non-stop
M-a "trăsnit" norocul, c-a venit potop.

Cum umbrelă... ciuciu, m-am ascuns degrabă
Sub prelata ruptă de la o tarabă...
Numai că acolo s-a ascuns şi ea;
O priveam şi – Doamne! – udă mai era!

Am luat-o-n braţe, c-aşa-s eu, cu milă
Când ceva îmi place şi e de prăsilă...
Ochii-i, plini de verde, m-anunţau că-i udă...
Şi-am "dansat" o noapte cu o paparudă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!