Frivolitatea gladiolei

Un crin imperial, stând în grădină,
S-a-ndrăgostit de-o zveltă gladiolă
Ce-i arunca ocheade lungi, frivolă,
De i se-ntipărise pe retină.

Dar ea privea cu drag şi stânjenelul,
Cu care-avea asemănări destule
Şi-acelaşi ADN-nscris în celule;
Deunăzi primise chiar inelul...

Şi astăzi stânjenelul, mâine crinul,
Tot cochetând, frumoasa gladiolă,
Sălta în cinstea lor câte-o corolă,
Bând când cu unul, când cu altul vinul.

Un tradafir cu spinii la vedere
Ce-i urmărea purtarea de departe,
Sigur fiind că el dreptatea-mparte,
Şoptea secretu-i cu-orice adiere.

Şi-aflând şi stânjenelul, dar şi crinul,
Duplicitatea, biata gladiolă,
Nehotărâtă îşi privea declinul,
Sfârşindu-şi viaţa fără-aureolă.

C-aşa-i cutuma împământenită,
Imperial de e, ori de duzină,
Bărbatul niciodată nu-i de vină
Şi-şi saltă pălăria colbuită.

Morala e o simplă constatare:
Dacă flirtezi cu doi bărbaţi deodată,
Întreaga lume-ncepe să dezbată,
Iar tu din gura lumii n-ai scăpare.

fabulă de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!