În sala de reanimare
noaptea devine elastică -
o bizară formă de relief
a rănilor tale extinse
dincolo de pereții de sticlă -
un lung șir de plopi
cum lumânările arzând
agonice tăceri
se sparg în țăndări
e timpul!
poezie de Mihaela Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.