Păianjen ...

Un păianjen subţiratic
Cu picioare răşchirate,
Ţese pânze blestemate
Numai bune de zăbranic.

Prin nescuturate case,
Mic, cât bobul meu de linte,
Iscusit şi-ager la minte,
Ţese oţelite plase.

Meşter ţesător din fire
Scuipă iţele din gură,
Aşteptând ca vreo făptură
Să se prindă-n împletire.

Întinde în fugă laţul
Agăţând pânze-n unghere,
Răstignite şi stinghere,
Menite să-i umfle maţul.

La pândă, nădăjduieşte
Să îi pice în capcană
Vreo muscă mai dolofană,
Să o prindă ca în cleşte.

Însă vezi că socoteala
Din târg, cu cea de acasă,
De la sine înţeleasă,
Strică toată rânduiala.

Gospodina îndrăzneaţă
Strică plasele urzite,
Temniţelor năruite
Nu le dă nicio speranţă.

Temnicerul nu se lasă
Machiavelic unelteşte,
Cu cleiuri se năpusteşte
Ţesând pânză mai aleasă.

Parcă-i meşterul Manole
Ţese într-o zi cât şapte,
Pentr-o zi sau pentru-o noapte,
Înalţă vremelnic schele.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!