Dumnezeu ascultă, Dumnezeu veghează!
Însă Dumnezeu veghează,
Peste toate, frunză, pom,
Cu răbdare El "tratează",
Suferințele din om...
Uneori ne mai lovește,
Cu necazuri mici sau mari,
Uite-așa, Le rânduiește,
Să ne facă ființe tari...
Însă Dumnezeu există,
Dincolo de orice nor,
Când, cu ochii în batistă,
Totul pare-nșelător...
Stă în umbră, te privește,
Cum te lupți cu gânduri mii,
Te dezmiardă și zâmbește,
Știe că vei izbuti...
Însă Dumnezeu ascultă,
Când Îl cerți sau când Îl rogi,
Sau, când poate, c-o insultă,
Credința, tu, ți-o abrogi...
El te iartă și nu-ți pune,
Mai mult amar să te temi,
Știe că zilele bune,
Te vor face Să-l rechemi...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.