Bătrânul din mine
Când viața mi se scurge-încet, încet
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Nu sunt de felul meu un păcătos
Am trupul plin de răni, fără folos...
La vârsta mea se-adună anii stând
Ca să-i alung eu nu mi-am pus în gând
Las scris posterității pe-un bilet
Că viața mea se scurge-încet, încet...
Nu pot ca s-o opresc în loc nicicum
Ar fi-n zadar, știm totul este fum
Motive am pentru a fi discret
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret...
O glumă bună mi se pare-a fi
Ca să trăiesc ferice zi de zi
Am sufletul ca de un vierme ros
Nu sun de felul meu un păcătos...
Și chiar de-ar fi, să mă exprim așa
Cui folosește astăzi a visa
Sunt prea bătrân a fi invidios
Am trupul plin de răni, fără folos...
Am trupul plin de răni, fără folos
Nu sunt de felul meu un păcătos
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Când viața mea se scurge-încet, încet!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre viermi
- poezii despre umor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.