Aceasta este grădina: culorile vin şi se duc

Aceasta este grădina: culorile vin şi se duc,
azur fragil pâlpâind pe-aripile de la marginea nopţii,
absolutul luminând în tăcere clăbuci aurii de mari proporţii,
verde tăcut şi persistent ca frunzele de nuc.
Aceasta este grădina: buze strânse pentru-a sufla în flaute
reci din întunecimi enorme – şi pentru-a cânta melodii blânde
(la harfele cereşti cu strune tremurânde)
feţe invizibile, fantomatice şi, mai ales, precaute.

Aceasta este grădina. Timpul, desigur, va reclama recolta sacră,
iar tăişul morţii va trimite la odihnă multe flori
pe-alt tărâm unde alte cântece se vor cânta,-n lumina altori zori;
şi, totuşi, acum Ele sunt aici, ca într-o vrajă parcă,
ca şi cum printre pomi căzuţi într-un somn etern anume
nişte fântâni cu degete de-argint fură-această lume.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!